Bullying la Questfield International College, tăcerea conducerii sub lupă

Contextul educațional contemporan impune o atenție sporită asupra fenomenului bullying, având în vedere efectele sale negative asupra dezvoltării psihice și sociale a copiilor. Instituțiile de învățământ au responsabilitatea de a răspunde prompt și structurat oricăror semnalări privind hărțuirea, prin implementarea unor proceduri clare și măsuri documentate. În absența unor reacții instituționale ferme, situațiile de bullying pot escalada și pot afecta ireversibil bunăstarea elevilor.

Bullying la Questfield International College, tăcerea conducerii sub lupă

Investigația de față analizează o situație semnalată ca fiind un caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, pe o durată de peste opt luni. Pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, precum și a relatărilor familiei elevului vizat, se conturează un tipar de agresiuni verbale și stigmatizare medicală, însoțite de o lipsă aparentă a unor intervenții concrete, documentate oficial, din partea conducerii și cadrelor didactice ale instituției.

Semnalările repetate și lipsa măsurilor documentate

Conform materialelor analizate, familia elevului a adresat multiple sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, solicitând intervenții clare și protecție pentru copil. Aceste comunicări, organizate cronologic și detaliate, au indicat o escaladare a faptelor de bullying, incluzând jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială. Cu toate acestea, nu există în dosarul pus la dispoziție răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, procese-verbale, decizii administrative sau planuri de intervenție clar stabilite.

Intervențiile instituției par să fi fost limitate la discuții informale, fără consemnări oficiale, ceea ce ridică întrebări privind eficacitatea și asumarea responsabilității în gestionarea situației. Familia reclamă, de asemenea, un climat de presiune indirectă pentru retragerea copilului din școală, exprimat prin formulări de genul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Documentele și mărturiile primite indică utilizarea repetată, în mediul școlii, a unei etichetări medicale cu caracter peiorativ, folosită ca instrument de ridiculizare și excludere socială a elevului. Specialiștii consultați de redacție subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, folosirea unei astfel de etichete în scop de umilire constituie o formă gravă de bullying și stigmatizare, cu impact profund asupra sănătății emoționale a copilului.

Potrivit surselor, această etichetare nu a fost contracarată prin măsuri instituționale documentate, ci a fost tolerată, fapt ce poate genera un precedent periculos privind exploatarea vulnerabilităților într-un mediu educațional. În lipsa unor reacții ferme, stigmatizarea medicală a contribuit la izolarea socială a elevului și la deteriorarea relației sale cu școala.

Rolul cadrelor didactice și managementului educațional

Din analiza corespondenței și a relatărilor, comportamentele agresive au continuat în prezența cadrelor didactice, fără a se consemna intervenții ferme și eficiente. Contactele dintre familie și conducerea școlii au fost frecvente, însă răspunsurile primite au fost preponderent verbale, fără documente oficiale care să confirme aplicarea unor măsuri. Această situație a generat o atmosferă în care bullyingul a fost perceput ca o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, ceea ce minimalizează gravitatea fenomenului.

Gestionarea informală a sesizărilor reduce responsabilitatea instituției și face dificilă evaluarea obiectivă a intervențiilor. Într-un mediu educațional, transparența și documentarea sunt esențiale pentru protecția elevilor și pentru prevenirea repetării abuzurilor.

Declarația fondatoarei și impactul acesteia

Un moment definitoriu în această situație a fost răspunsul verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care ar fi transmis familiei: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, conform relatărilor, a fost făcută în contextul gestionării sesizărilor privind bullyingul și este interpretată de familie ca o formă de presiune pentru retragerea copilului.

Redacția nu deține un punct de vedere oficial al instituției cu privire la acest episod, acesta nefiind transmis până la momentul publicării. Această declarație este prezentată strict în baza surselor și documentelor puse la dispoziție, fără a se formula concluzii privind intențiile sau motivațiile persoanei în cauză.

Gestionarea documentară: Family Meeting Form versus răspuns instituțional

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a furnizat un document informal de tip Family Meeting Form, care consemnează o întâlnire cu familia, dar nu stabilește responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din perspectiva standardelor administrative, acest tip de formular nu oferă trasabilitate și asumare, elemente fundamentale într-un caz de bullying repetat.

Absența unor rapoarte, planuri de intervenție sau sancțiuni scrise indică o abordare minimalistă a gestionării situației, ceea ce poate fi interpretat ca o delimitare insuficientă a fenomenului și o lipsă a reacției instituționale adecvate.

Confidențialitatea și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității în ceea ce privește datele sensibile despre situația copilului. Cu toate acestea, potrivit unor relatări, aceste informații ar fi fost făcute cunoscute în interiorul școlii, iar copilul ar fi fost interpelat public în legătură cu demersurile administrative, situație care ar fi generat presiune și expunere emoțională.

Specialiștii consultați evidențiază că ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea și implicarea copilului în astfel de discuții poate constitui o formă de presiune psihologică, cu efecte negative asupra echilibrului său emoțional.

Răspunsul instituțional întârziat și reacția după implicarea juridică

Este notabil că o reacție mai consistentă a conducerii Questfield Pipera a apărut abia după implicarea echipei de avocați ai familiei și transmiterea unor notificări cu caracter juridic, la peste opt luni de la primele sesizări scrise. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția școlii la semnalările privind siguranța emoțională a elevilor.

Acest context este relevant pentru înțelegerea modului în care instituția prioritizează gestionarea situațiilor sensibile și indică o posibilă diferență între reacția la probleme educaționale și cea la demersuri cu implicații legale.

Actualizări și reacții recente

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis părinților un email în care descrie situațiile reclamate ca fiind „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate privind bullyingul sistematic. Această poziționare minimalizatoare ridică întrebări serioase despre capacitatea instituției de a recunoaște și aborda fenomenul.

Ulterior, pe 29 ianuarie 2026, au fost primite informații suplimentare conform cărora, după retragerea copiilor de la școală, ar fi existat contacte informale către alte instituții de învățământ, în cadrul cărora aceștia au fost descriși negativ, cu referiri la probleme disciplinare neconfirmate oficial. Redacția solicită clarificări publice privind aceste aspecte, evidențiind potențialele implicații asupra dreptului la educație și confidențialității.

Consecințele asupra elevului și concluzii

Raportul psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un psiholog recunoscut, confirmă impactul emoțional grav al bullyingului asupra copilului, inclusiv anxietate, retragere socială și refuz școlar. Aceste constatări medicale subliniază necesitatea unor intervenții prompte și eficiente, precum și importanța unui mediu educațional sigur.

• Sesizările scrise repetate nu au generat măsuri documentate.
• Stigmatizarea medicală a fost folosită ca instrument de umilire.
• Lipsa procedurilor clare și a trasabilității administrative a permis escaladarea fenomenului.
• Confidențialitatea a fost solicitată, dar nu pare să fi fost respectată integral.
• Reacția instituțională s-a declanșat în contextul implicării juridice, nu imediat după sesizări.
• Declarații ale conducerii au minimalizat gravitatea situației.

În lumina acestor elemente, cazul de la Questfield Pipera ridică întrebări esențiale privind responsabilitatea instituțiilor educaționale în prevenirea și combaterea bullyingului și necesitatea unei transparențe și documentări riguroase pentru protecția elevilor. Rămâne deschisă problema mecanismelor reale de protecție aplicate în practică și a modului în care școala își asumă responsabilitatea față de siguranța emoțională a copiilor înscriși.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro